Vii cu vii

O vedeam uneori pe mama vorbind cu scaunul gol al tatei, ba uneori îi punea și tacâm la masa la care știam că nu avea să ajungă. Nici nu am băgat de seamă când am început și eu să fac asta, de fiecare dată îți las locul tău la masă cu tacâmurile puse în ordine.

Uneori îți povestesc cum a fost ziua mea râzând, alteori plângând, uneori vin acasă o furie întreagă și nu îți spun nimic pentru că sunt prea nervoasă să vorbesc.

Îți întind cartea pe care o citesc să vezi și tu pasajele care îmi fac inima sau mintea să zăbovească asupra lor, te întreb ce film am putea vedea sau ce ar trebui să gătim.

Ești mereu prezent îndeplinind jumătatea ta de relație și eu m-am obișnuit așa pentru că fetele seamănă la urma urmelor cu mamele lor .

Numai că tata avea un motiv întemeiat pentru care nu era niciodată acolo, tata murise, însă tu, dragul meu, trăiești departe de mine, trecând pe acasă numai târziu după miezul nopții, iar eu… eu nu mai vreau să trăiesc singură.

Așa cum a înțeles și mama până al urmă morții cu morții, vii cu vii. Vino mâine să înmormântăm căsnicia asta cum se cuvine și să îi punem o cruce. E timpul  să caut un vis nou fără tine.

 

6131d0e2aa628373a04a698e7a020ee1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s