Prea

Ai văzut-o ieri și zâmbea, atunci ți-ai dat seama că nu știu ce-ul ăla care îți lipsea de o vreme era zâmbetul ei.

Bine, nu tocmai cel de ieri, prea era senin, fără umbra de tristețe care îi făcea ochii un pic violet când îți zâmbea ție.

Și nici mâna nu îi era ca pe vremea ta, era la fel de mică dar pierdută în mâna unui bărbat.

Te-ai revoltat. Atât a ținut-o iubirea ? Te-a înlocuit așa repede, păi nici un an nu a trecut de când ai plecat, deși acum nu mai ții bine minte de ce ai plecat.

Bine, era sufocantă, prea se uita la tine așa de parcă ai fi putut face miracole și prea avea pretenții absurde: să o ții în brațe sau să mergi cu ea în parc, prea o interesa viața ta și cum ți-a fost ziua și prea se agita în jurul tău să îți fie bine.

Parcă îți lipsește un pic mângâierea aia leneșă prin părul tău și aroma prăjiturilor abia scoase din cuptor și ar fi plăcut din când în când să te întrebe cineva cum îți e .

Da, prea îți era femeie iar tu ești independent, nu te întreabă pe tine nimeni când vii și când pleci, tu nu ești genul care se lasă legat deși prea pustie ți-e deja lumea asta în care nimeni nu se mai înghesuie în sufletul tău.

bad4ca087c7c999a10113c230574149b

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s